Ca si tatuajele, piercingurile exista din vremuri indelungate. Cu mult timp in urma au fost descoperite pircinguri e corpuri mumificate care au urme de piercing iar cea mai practicata forma ete cea a insertiilor metalice in urechi.
Geneza si Exodul cuprind cateva pasaje care fac referire la cercei, fie sub forma de daruri cu anumite semnificatii, fie ca simbol al sclaviei. Piercing-ul nazal s-a dezvoltat in India incepand cu secolul al XVI-lea. Decorarea nasului cu o bijuterie fina este considerata foarte atractiva. Leonardo da Vinci era de parere ca nasul desavarseste trasaturile fetei, fiind cea mai bine definita portiunea a acesteia.
Desi piercing-ul a existat tot timpul pana in secolul nostru, in Statele Unite, perioada 1920 - 1960 a fost una de diminuare a trend-ului. Desi infrumusetarea corpului cu bijuterii aplicate era preferata de americance, piercing-ul s-a limitat la adeptii stilului punk sau hippie. In 1970, moda a luat amploare in randul homosexualilor din diverse motive, iar in 1980 se 'impunea' deja ca barbatii cu respect de sine sa poarte cercei intr-una dintre urechi. Insa in afara de manifestarea piercing-ului ca hobby, ritualurile cu semnificatii specifice s-au mentinut intotdeauna, chiar daca in forma restransa: femeile din India, de exemplu, practicau de secole asa-numitul nostril piercing.
De la introducerea cerceilor in urechi sau in nas, fenomenul a luat amploare, astfel incat alaturi sau in combinatie cu body art-ul, a devenit aproape un cult. De la a opta pentru piercing prin prisma anumitor simboluri pe care le poate reprezenta, pana la a imprima note stilish propriului look, acest tip de manifestare a artei continua sa ramana o modalitate importanta de comunicare.
Metodele de efectuare a piercing-ului s-au modificat si au evoluat asemenea materialelor utilizate. Daca in trecut se foloseau obiecte ascutite pentru a perfora pur si simplu pielea inainte de introducerea cercelului, metodele contemporane sunt mult mai bine organizate si eficiente. Ustensilele si bijuteriile sunt sterilizate, se folosesc cercei din anumite materiale, schimbate in mai multe etape, exista o perioada 'post-operatorie' in care se ofera indicatii pentru protejarea ranilor deschise si intretinerea zonei cu piercing, iar cabinetele specializate apar din ce in ce mai frecvent.
Cu toate acestea, inainte de a lua o decizie radicala pentru a interveni asupra propriului corp, trebuie sa tii seama de riscurile la care te expui.
Spre deosebire de tatuaje pirec-urile sunt de cele mai multe ori permanente si aduc cu ele avantajul de a fi schimbate sau eliminate usor. Daca s-au demodat, daca nu va mai reprezinta el poate deven o sampla amintire.