Moda tatuajelor in societatea romaneasca o putem considera prezenta inca din Evul Mediu la nivelul paturilor superioare sau probabil la o serie de personaje mai extravagante precum Petru Cercel, Aloisio Gritti sau Stefanita.
O data cu modernitatea, moda tatuajelor s-a raspandit in toate structurile sociale, cu precadere cele urbane. Tatuajul, de la un insemn al unei caste sociale sau un anumit grup de indivizi care se delimitau de restul societatii, printr-o trasatura fiziologica sau psihologica, veacul al XIX-lea, a semnificat o adevarata "explozie" a numarului mare de tatuaje si o diversitate a simbolurilor.
ISTORIE. Tatuajele cu simbolurile lor variate se intalnesc de la delincventi la inalta societate. Din perspectiva sociologica si psihologica (care amandoua au o puternica consistenta imaginara si mentala), simbolurile tatuate subliniaza si unele particularitati ale personalitatii individuale. Din perspectiva istoriei cotidianului urban modern, impactul modernizarii accentuate si rapide in care indivizii sunt asaltati de probleme, multe dintre simbolurile tatuate au fost fie forme de protest fata de o lume greu de suportat, fie modalitati de refulare etc. Raman de discutat alte fatete ale problemei: tatuajul este o arta de ordin urban sau nu; este un produs al subculturii sau o prelungire a rafinamentului persuasiv, de atractie sexuala etc.
Prima si ultima incercare de a trata o astfel de problema nu a avut-o un istoric, ci un doctor legist, Nicolae Minovici, in 1898. Lucrarea Tatuajele in Romania a fost teza sa de licenta si este inca de referinta pentru medicina romaneasca si ar trebui sa fie la fel si pentru istoriografie.
Societatea bucuresteana moderna a cunoscut intreaga varietate a structurii sociale pe care cotidianul modern l-a construit; o clasa mijlocie de liber profesionisti, tarani cu un venit consistent, arendasi si camatari, o societate "inalta" cu frontiere flexibile in ciuda resentimentelor fata de nou-imbogatiti; o societate marginala foarte variata etnic, confesional, profesional si care era pe cale de a se urbaniza. Unul dintre elementele comune - ce poate fi definit ca o particularitate a personalitatii intime, element ce nu era descoperit in spatiul public decat arareori - a fost tatuajul, cu intreaga sa simbolistica, deosebit de variata la randul ei.
FENOMEN SOCIAL. Exemplificarile privind fenomenul tatuajului in societatea bucuresteana a finalului de veac XIX, prezentate in lucrarea amintita a doctorului Nicolae Minovici - in privinta delincventilor, au fost luate de pe corpul indivizilor care "au trecut prin serviciul nostru Anthropometric". Autorul imparte tatuajele mai putin dupa simbolistica lor, ci mai degraba dupa tipul de grup social reprezentat de aceste simboluri. Cel mai numeros contingent se pare ca il dadeau criminalii (intre care si hotii, aventurierii de tot felul).
Tatuajele la delincventi dadeau notiuni pretioase "asupra naturii ideilor morale a tatuatilor, imagini care le sunt scumpe, suvenirurile lor intime si chiar proiectele lor de razbunare formate intr-un mod cinic".
La criminali - este cazul Frantei, cu care doctorul Nicolae Minovici face o comparatie - au fost gasite inscriptiuni precum "Martir al libertatii", "Moarte jandarmilor", "Moarte ofiterilor francezi", "Jur a ma razbuna", precum si variate insemne, intre care un cap de jandarm amenintat de un pumn inchis.
